ULTIMII

Agenda LiterNet / Cronici teatru / Ultimii Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cei care ucid le mal du siècle – Ultimii Anna-Maria Zorilă noiembrie 2023 Ultimii M-am oprit asupra ochilor Ariadnei. Singură, în colțul stâng al scenei, legănându-se pe un balansoar – semn al senectuții și al înțelepciunii – aștepta ca spectatorul să-și găsească locul și să răsufle admirativ înspre decorul absolut ireal, proiectat de Radu Tudosie și de Irina Chirilă pentru spectacolul Ultimii, cea mai recentă producție a Teatrului Dramatic Elvira Godeanu, Târgu Jiu. Privirea ei translucidă, marină, părea că vede în adânc, ne atenționa că ne desparte de Dumnezeu un pic de albastru care fascina iremediabil, și parcă pleoapele sale rămâneau unicul reper divin, singurul Dumnezeu care nu se mai ștersese de pe chipul Pământului. Cornelia Diaconu întrupa cu sfințenie rolul de doică-demiurg prin mișcările ciclice, rotitoare, ale firului alb în jurul unui ghem-lună, care strălucea straniu și ademenitor, totodată.   [Ultimii]   Povestea coboară pe scenă sub forma unui cântec emoționant, prin care se remarcă vocea Oanei Marinescu ce susține substanțial majoritatea momentelor muzicale, pentru a i se alătura apoi restul trupei, creând o polifonie răscolitoare. Scenografia pare amprentată de o viziune mimetică și, totuși, simbolică. Scena este delimitată tridimensional de pereți înalți, încremeniți în gheață, definind conturul unei case al cărui proprietar este unchiul înstărit, singurul capabil să rămână onest, interpretat de Adrian Andone.   [Ultimii]  Este interesant felul în care spectatorului îi este permis să acceadă la povestea Ultimilor, căci se produce o intervertire a perspectivei: centrul de rotație al acțiunii dramatice nu mai include auditoriul ca într-un tête-à-tête cu personajele, ci este plasat într-o postură periferică și, totuși, îi este oferită posibilitatea unei imagini panoramice. Este vorba de o viziune par derrière, concretizată printr-o ramă ce blurează imaginea, iar motivația regizorală este clară: trebuie să știi să pândești Sensul, căci acesta nu ți se dă nemeritat, trebuie să privești dinapoi, inversat, pentru a putea vedea deslușit ordinea dreaptă a lumii (Anna-Maria Zorilă, Cei care ucid le mal du siècle – Ultimii)

Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici