JURNAL

ULTIMII

Agenda LiterNet / Cronici teatru / Ultimii Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cei care ucid le mal du siècle – Ultimii Anna-Maria Zorilă noiembrie 2023 Ultimii M-am oprit asupra ochilor Ariadnei. Singură, în colțul stâng al scenei, legănându-se pe un balansoar – semn al senectuții și al înțelepciunii – aștepta ca spectatorul să-și găsească locul și să răsufle admirativ înspre decorul absolut ireal, proiectat de Radu Tudosie și de Irina Chirilă pentru spectacolul Ultimii, cea mai recentă producție a Teatrului Dramatic Elvira Godeanu, Târgu Jiu. Privirea ei translucidă, marină, părea că vede în adânc, ne atenționa că ne desparte de Dumnezeu un pic de albastru care fascina iremediabil, și parcă pleoapele sale rămâneau unicul reper divin, singurul Dumnezeu care nu se mai ștersese de pe chipul Pământului. Cornelia Diaconu întrupa cu sfințenie rolul de doică-demiurg prin mișcările ciclice, rotitoare, ale firului alb în jurul unui ghem-lună, care strălucea straniu și ademenitor, totodată.   [Ultimii]   Povestea coboară pe scenă sub forma unui cântec emoționant, prin care se remarcă vocea Oanei Marinescu ce susține substanțial majoritatea momentelor muzicale, pentru a i se alătura apoi restul trupei, creând o polifonie răscolitoare. Scenografia pare amprentată de o viziune mimetică și, totuși, simbolică. Scena este delimitată tridimensional de pereți înalți, încremeniți în gheață, definind conturul unei case al cărui proprietar este unchiul înstărit, singurul capabil să rămână onest, interpretat de Adrian Andone.   [Ultimii]  Este interesant felul în care spectatorului îi este permis să acceadă la povestea Ultimilor, căci se produce o intervertire a perspectivei: centrul de rotație al acțiunii dramatice nu mai include auditoriul ca într-un tête-à-tête cu personajele, ci este plasat într-o postură periferică și, totuși, îi este oferită posibilitatea unei imagini panoramice. Este vorba de o viziune par derrière, concretizată printr-o ramă ce blurează imaginea, iar motivația regizorală este clară: trebuie să știi să pândești Sensul, căci acesta nu ți se dă nemeritat, trebuie să privești dinapoi, inversat, pentru a putea vedea deslușit ordinea dreaptă a lumii (Anna-Maria Zorilă, Cei care ucid le mal du siècle – Ultimii)

Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici

FRAM URSUL POLAR

„Fram, Ursul Polar” aduce pe scenă, într-un spectacol captivant, povestea plină de emoție a ursului Fram, însoțită de momente muzicale fermecătoare. Fram, vedeta circului, decide să evadeze din lumea aceasta strălucitoare și să se întoarcă la rădăcinile sale sălbatice din Polul Nord.

În călătoria sa, Fram descoperă provocările vieții sălbatice, împrietenindu-se cu un pui de urs numit Zgăibărici și experimentând capriciile naturii. Prin aventurile sale pline de umor și învățăminte, Fram învață că adevărata sa casă nu este sub lumina reflectoarelor, ci în mijlocul naturii nesfârșite a Polului Nord.

Cu ritmuri muzicale îmbietoare și momente coregrafice, spectacolul „Fram, Ursul Polar” captivează publicul de toate vârstele, aducând pe scenă o călătorie captivantă unde prietenia și curajul strălucesc sub lumina înghețată a Polului Nord.

SCUFIȚA ROȘIE

Într-o poveste plină de aventură și învățăminte, “Scufița Roșie” prinde viață pe scenă, aducând publicului o experiență captivantă. Fetița curajoasă se lansează într-o călătorie încântătoare către casa bunicuței, străbătând o pădure misterioasă. Unde va avea parte de întâlniri hazlii cu personaje familiare, cum ar fi Lupul Cel Rău, aduc elemente de râs și suspans. În timp ce se desfășoară evenimentele, publicul se va bucura de atmosfera fermecătoare, îmbogățită cu ritmul momentelor muzicale surprinzătoare.

“Scufița Roșie” este un spectacol plin de farmec, potrivit pentru toate vârstele, oferind privitorilor o călătorie palpitantă și memorabilă în lumea minunată a teatrului, unde muzica adaugă o notă specială de magie.

SÂNZIANA ȘI PEPELEA

„Sînziana și Pepelea” este un basm muzical, bazat pe feeria lui Vasile Alecsandri, croit clasic în jurul poveștii fetei de împărat răpite de Zmeu, salvată, după ceva peripeții, de feciorul simplu și fără sânge albastru, care primește și fata de soție, și jumătate din împărăție.

Haideți să redescoperim împreună această poveste a copilăriei și, odată cu ea, acea naivitate hazlie, jucăuşă, ce reușește mereu să aducă bucurie celor mici, dar, sperăm noi și celor mari!

ARTA INTERVIULUI

𝐌𝐀𝐈𝐀 𝐌𝐎𝐑𝐆𝐄𝐍𝐒𝐓𝐄𝐑𝐍:

„Cu mare emoție și bucurie am ” aterizat” la Târgu Jiu. Am revenit aici cu drag: mă simt printre prieteni, dorită,așteptată. Mă întorc aici, acasă. Și azi, și ieri am învățat textul în parc. Lângă Brâncuși. Toamnă frumoasă. Poarta sărutului.

Știam că timpul e scurt, emoțiile intense, așteptările uriașe. Un text sensibil, un subiect delicat, o temă a vulnerabilității. De care uneori, de cele mai multe ori, vorbim cu condescendenta, cu o respectuoasa distanțare. Un personaj fragil, dificil. Bătrână, bunica, bătrânețea. Se regăsește (tema) în discursurile noastre conventionale: ne facem datoria. Vorbim un pic mai tare, strigăm, și…gata se cheamă că ne-am făcut datoria! Bunica?!? Dificilă, câteodată amuzantă. Îți trebuie răbdare și o doză sănătoasă de ironie ca sa te înțelegi cu ea. Să vorbești cu ea, cu bunica? Despre ce?! E expirata, ce-ar putea să ne mai spună?! Ba chiar, preferăm sa nu mai vorbim de loc cu ea…că ne enervează. Lasă, avem grijă și-i de ajuns: medicamente, pamperși, terapie, gimnastică exerciții. Și cam atât. Viața, Viața tumultuoasa e în altă parte, nu??? Interviuri, camere de filmat, timpuri moderne. Nu? Altceva!

Nu! Nu! Nu! Bunica e aici, are o poveste Fascinantă. Tulburătoare. Bulversantă. Bunica păstrează secrete nebănuite. Bunica însemna iubire. Bunica însemna curaj. Bunica e Viață trăită incandescent. Bunica ne va salva. Bunica ne va învăța să fim nou înșine. Sau/ și riști totul pentru o clipă de iubire.

Cum? Unde? Veți vedea, Veți auzi. Veți înțelege

Arta interviului

Mulțumesc, Antonella Cornici!

Mulțumesc dragilor mei colegi, Ioana Flora, Voica Oltean, Vitalie Bichir, Lucian Moga, Șerban Chițu, Mircea Conț, Cristian Palade, Gabriel Hîrjaba!

Mulțumim Târgu Jiu!”

D’ALE CARNAVALULUI

„Viziunea regizorală de a aduce în prim plan mahalaua carnavalescă, văzută ca o “lume bolnavă” traversată, punctată și dirijată de “doctorul ciumă”, minunat creionat de Luminița Șorop, aduce un plus reprezentației teatrale. Spectacolul este alert, puternic vascularizat de o scenografie și o muzică admirabile, care țes în jurul actorilor spații individualizate, marchează atitudini, pasiuni și drame consumate. Personajele feminine, cele două dame care luptă pentru dragostea fantelui Nae Girimea, m-au surprins în mod plăcut: o Mița Baston felină, fără agresivitatea republicană clasică, creată de Georgiana Enache într-un tempo de divă recunoscută în mahala, pisicoasă, frumoasă, care se vede detronată de Didina Mazu, apariție ce produce uimire și tulbură apele amorului care devenise casnic, dintre Nae și Mița. Didina sigură pe ea, animal de pradă ieșit la vânătoare, în interpretarea Oanei Marinescu, emană o putere lăuntrică care nu trece neobservată, dar și o tristețe care învăluie spectatorul atunci când aceasta se așază la pian și parcă sala nu mai respiră decât muzica ei.” – Carmen Dora Steinhagen