Singurătatea Pietrelor
Singurătatea pietrelor
Regia: Gelu Badea
Marius Dobrin
Spectacolul emoționează puternic, fără să facă uz de strategii speciale. Este o mostră, nu excesiv de întâlnită azi, de artă care transmite enorm prin emoție, prin sentiment. Induce o necesitate a reflectării asupra propriei atitudini față de complicatele aspecte ale vieții, ale relației cu cei din jur. Părinții sunt actori tineri, foarte tineri, și asta e, de asemenea, o foarte bună alegere. La premieră am văzut în sală o largă panoplie de vârste și reacțiile s-au armonizat.
Gelu Badea a semnat și scenografia, practic a creat o adevărată instalație de artă. Trei cuburi ca socluri pentru personaje, la rândul lor într-o ierarhizare de raport invers proporțional cu cele ale unui podium clasic: cel mai înalt al tatălui, cel mai scund al copilului, acesta din urmă fiind plasat pe orizontală la mijloc, între cele ale părinților. O recuzită ce marchează racordul la modernitatea cuplului. Pe cubul mamei, o carte: Serotonină, de Michel Houellebecq. Obsedantă alegere – o retragere din lume.
Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici
