Sus, La Lilieci
Într-un spațiu scenic construit simbolic pe două planuri - teluric, poporal, ce reda o imagine a unei rânduieli pur oltenești, și celest, transuman - un adăpost al liliecilor, materializat prin căderi de pânză, franjuri și ramificații scânteind, ce seamănă cu o barieră ce dă spre o lume în care Liliecii sunt un alter ego al oamenilor de jos: trăiesc în superstiții, nu se pot desprinde de jocul tradițional în care au fost angajați, animozitatea le dă un plus de valoare, iar umorul fin, cu iz amar, îi apropie și le sedimentează convingerile despre lume și despre viață.
Read More
